Mi-am dat seama de ceva ciudat. In toata prostia si superficialitatea mea,am realizat ca drumul meu se paveaza incet si sigur. Ca muntii imaginatiei se surpa asupra mintii mele si ca mama tipa la mine sa imi fac temele.
Nu ca mi-as strofoca prea mult creierul cu intelegerea existentei si a progresului(nu ca mi-as strofoca prea mult creierul,de obicei) dar pana la urma ceva,ceva tot trebuie sa iasa din blogul asta idiot.
Poate nu din el,dar din aspiratiile si dorintele pamantesti al acestui copil oarecare. Si nu cer prea mult, doar clipa de cunoastere cand o sa realizez cu ce scop am facut ce am facut pana acum.
Nu va cer deloc sa va dati cu parerea asupra dilemei mele,nu imi pasa chiar deloc de problemele populatiei.
Vreau doar sa stiu ce mai trebuie sa fac.
Atat de adevarat , my dear friend!
RăspundețiȘtergere