Stau si ma gandesc oare de ce oamenii vor ma scoata din sarite din adins.Poate ca niciodata nu voi afla.Cert este ca ei stiu si se hranesc cu faptul ca eu nu imi pot controla furia.Cu siguranta ca in acel moment ma voi intoarce si voi incerca sa lovesc,dar acea lovitura nu ma va satisface asa ca ripostez inca o data.Si nu nimeresc.Furia m-a orbit. Iar eu nu pot face diferenta dintre realitate si ceea ce mintea imi afiseaza in fata la momentul respectiv.Efectiv pentru cateva momente sunt chioara,buimaca, ca o betivana.Deabia dupa ce ma trezesc la realitate imi dau seama ca mi-am cauzat mai mult rau decat bine.Macar inainte nu eram o "idioata" asa cum m-a numit.Sau poate eram si atunci?Din acel momentul simt nevoia sa ma retrag undeva nu exista specimene sau urme umane.Iar pentru restul zilei nu cutez sa mai deschid gura.Nici macar ca sa spun un banal da sau nu.Oricum nu e nicio tragedie pentru ei.Nu dau 2 bani pe ce zic eu.Spusele mele sunt vorbe in vant la sfarsitul zilei.Asa ca tac.Tacerea mea este de aur.

Daria