Era odata un pusti care nu credea in zombie. Era de parere ca ideea de a te ridica din mormant si de a manca materie cenusie era mai mult decat banala.
Pana intr-o zi cand tatal sau a murit pe santierul unde lucra. A cazut de pe schela de la etajul 10 fix intr-o groapa cu ciment.
La inmormantare,familia l-a plans mult,sotia lui stand pana seara tarziu in cimitir.
PANA CAND S-AU AUZIT SUNETE CIUDATE DIN TUFISURI IAR GLOATA DE ZOMBIE A ATACAT-O SI I-A MANCAT SIREA SPINARII SI CREIERUL.
Pustiul a ramas orfan,bunica lui batrana si nebuna refuzand sa il creasca. A fost dat la casa de adoptie si a trebuit sa creacsa cu toti jegosii si toti delicventii cu handicap mintal.
PANA CAND ASISTENTA CARE SE INGRIJEA DE EL L-A INJUNGHIAT IN INIMA SI I-A SMULS INTESTINELE IN FATA VIITOAREI FAMILII ADOPTIVE.
Era odata un pusti care nu credea in zombie. De aceea l-a mancat asistenta nebuna.
Morala: Lăsaţi morţii să zacă în ciment ca-n glorioasele vremuri ale gangsterilor sau mergeţi la cimitir cu furculiţa, după principiul "mănâncă sau fii mâncat". Plus că e tare să locuieşti între patru pereţi plini cu mortăciuni mumificate pe care le poţi valorifica pe post de statui renascentiste când cade blocul, la următorul cutremur mai potent.
RăspundețiȘtergereCa mosii aia nebuni care isi tin partenerul de viata in pat,la 5-6 zile dupa ce a murit
RăspundețiȘtergereĂia ţin partenerul cu lunile în congelator ca să încaseze pensia, să aibă bani de pelerinaj la sfânta Filofteia:))
RăspundețiȘtergereSunt nostalgici
RăspundețiȘtergere